12 martie 2016

Amintiri, amintiri

  • O amintire frumoasă? 
Când aveam 3 ani am mers cu părinții și sora mea mai mare, cu 3 ani, la mare. Mereu părinții ne spuneau să nu plecăm de lângă ei. Așa am și făcut până când am ieșit din mare cu tata și eram în spatele lui, dar apoi l-am confundat cu alt om și am mers în partea greșită (hahaha). Eu până acum câțiva ani am crezut că noi ne-am găsit părinții dar a fost invers, ei ne-au găsit jucându-ne în nisip cu lopețile (hahaha).
  • O amintire mai puțin plăcută?
De fapt am 2 amintiri neplăcute...

Una dintre ele a fost când aveam 3 ani și 10 luni. În ziua aia trebuia să plecăm la bunici. Eram cu toții în mașină, drumul a fost lung așa că s-a întunecat iar eu am adormit cu capul pe mama. În acest timp s-a întâmplat accidentul de mașină. Din fericire nu a fost un accident foarte grav, în ziua aceea mi-am pierdut și iepurașul de pluș, am mers și la spital iar după aceea am ajuns și la țară.

A doua amintire neplăcută a fost când aveam 5-6 ani. Nu mai știu exact cum s-a întâmplat dar era vară și eram la bunici iar într-o zi am început să respir foarte greu. Pentru că mama nu știa ce este cu mine, am mers imediat la doctorul satul dar nu era acolo așa ca a trebuit să mergem pe jos încă 20-25 de minute până la doctorul din satul alăturat. A fost un drum foarte lung și greu pentru mine dar când am ajuns mi s-a făcut o injecție și mi-am revenit. Am putut să respir normal.
  • Ce mi-am dorit să devin?
De mică mi-am dorit să fiu doctor (hahaha). Dacă te gândești răspunsul asta îl primești de la o mare parte dintre copii mici. Dar nu a fost să fie. Apoi am mai crescut puțin și mă gândeam să devin arheolog (hahaha), în timpul acela eram pasionată de Grecia Antică, Egiptul Antic etc. Dar nici asta nu e de mine.
  • Ce anume s-a schimbat?
Pentru mine a fost modul de gândire. Cu cât crești, privești lucrurile altfel, le gândești altfel.
  • Ce i-aș spune unui EU mai tânăr?
Dragă Corina, încearcă să nu mai pui la suflet pentru că, de multe ori, nu merită. Încearcă să nu mai fii sentimentală la unele ”persoane” pentru că nu se va întâmpla nimic niciodată, chiar dacă se spune ”să nu spui NU niciodată”. Nu mai fii timidă pentru că nu ai ce să faci cu timiditatea. Nu mai fii negativistă, încearcă să fii optimistă chiar dacă lucrurile nu îți merg cum vrei. Încearcă să nu mai fii tristă sau supărată, bucură-te de viață și de toate lucrurile fiind ele bune sau chiar și rele.


Povestea Corinei, prietenă de 2 ani

07 martie 2016

Cum e să te uiți la Deadpool de 2 ori?

Ehe am văzut și eu Deadpool (la cinema) specific că sunt adepta filmelor văzute acasă cocoțată în vârful patului cu chestii de ronțăit și suc lângă mine. Plus speranța că nu le voi vărsa prin pat.

Mare nebunie a fost cu filmul ăsta. Am fost să îl văd și a 2a oară pentru că știți fraza aia? ”Vreau să văd Deadpool încă o dată ca să învăț glumele” 

Trailer aici:


Faze din film aici:
  • You're probably thinking "This is a superhero movie, but that guy in the suit just turned that other guy into a fucking kebab." Surprise, this is a different kind of superhero story.
  • You're right. Cancer's only in my liver, lungs, prostate, and brain. All things I can live without.
  • WAIT! You may be wondering why the red suit. Well, that's so bad guys don't see me bleed.
  • Shit, did I leave the stove on?
  • I didn't just get the cure to el cancer, I got the cure to el everything.
  • I didn't ask to be super, and I'm no hero. But when you find out your worst enemy is after your best girl, the time has come to be a fucking superhero.
  • Looks ARE everything! Ever heard Dave Beckham speak? It's like he mouth-sexed a can of helium. You think Ryan Reynolds got this far on a superior acting method?
  • You got something in your teeth.

Filmul asta a avut cam de toate de la povestea de dragoste la super eroi și până la bucățele de creier zburând prin fața ecranului. Ce mi-a mai plăcut a fost muzica din film. 

Una dintre melodiile din soundtrack aici: 


Rolul lui Ryan Reynolds i s-a potrivit perfect iar acum aștept Deadpool 2.




Gata în 5 minute

Pentru că încă sunt la facultate sunt mereu pe fugă și încerc mereu să-mi folosesc cât mai bine timpul. De aceea, m-am gândit să vă spun în câteva cuvinte rutina mea de dimineață și de seară în ceea ce privește make-up-ul.

Având programul haotic mă culc târziu și mă trezesc super devreme și nu am chef de nimic nici la ultimele ore, nici la primele ore ale zilei.

Seara înainte să mă culc, ca orice fata, mă demachiez. Îmi pun puțină muzică să mă țină trează, de ceva vreme ascult pe repeat melodia asta (puteți să îi dați play în timp ce citiți articolul) :


Pentru a scăpa de make-up folosesc un lapte demachiant de care sunt foarte mulțumită. Mă spăl pe față cu un săpun lichid pentru ten sensibil. Apoi toner-ul; mi se pare foarte drăguț modul de distribuire a soluției. 




Iar dacă este cazul și am vreun inamic pe față folosesc un baton corector de la Oriflame. Mă înțeleg foarte bine cu el de ceva vreme și nu vreau să renunț încă la el.


În ceea ce privește dimineața este o altă poveste. Nu îmi place să mă trezesc devreme și vreau să profit cât mai mult de somn (dacă mă trezesc chiar și cu un minut înainte să sune alarma pun capul înapoi pe pernă și profit de minutul ăla). 

Folosesc o cremă de față pentru că este ușor de aplicat și de asemenea îmi place cum îmi face tenul după aplicare.

Povestea hazlie cu crema asta este că am vrut inițial să i-o iau cadou mamei dar când am ajuns acasă mi-am dat seama că mama are de fapt tenul uscat iar această cremă este pentru tenul gras. Eu am tenul mixt dar chiar și așa crema asta face o treabă foarte bună. 


După ce aplic crema folosesc un corector pentru cearcăne și alte imperfecțiuni ale pielii.


Și mai rar, când am timp sau vreau să pară că m-am chinuit mai mult folosesc și rimel. Mi l-a recomandat o prietenă și nu regret că l-am achiziționat. 


Cam asta fac eu în fiecare zi pentru a profita de fiecare minuțel al zilei! 

Keep up the good work!





05 martie 2016

Tu ce i-ai spune unui EU mai tânăr?

Copil fiind...

1. O amintire frumoasă?

Pe vremea când aveam 5 sau 6 ani, în vacanța de vară am fost la munte împreună cu părinții mei. Îmi aduc aminte cu mare, mare drag de această vacanță pentru că am făcut cea mai amuzantă și simpatică boacănă pe care o puteam face pentru vârsta respectivă. 

Am fost cazați la hotel, și într-o zi trebuia să plecăm împreună la cofetărie (pe vremea aceea era cel mai prețios premiu pe care un copil îl putea primi) și mama mea a vrut să-mi acorde un vot de încredere și să mă lase să mă îmbrac singură pentru acea plimbare și fără prea multe explicații mi-a spus: 

- Îmbracă-te, mami, cu ce ai pe scaun.

Numai că scumpa mea mămică nu a verificat dacă eu am reținut informația bine, sau și mai rău dacă pe acel scaun nu erau cumva toate hainele pe care eu le-am avut în bagaj pentru vacanța la munte. 

Așadar, eu copil inocet am luat TOATE hainele de pe scaun și m-am îmbrăcat (nu întrebați cum am reușit să mă îndes în ele dar am reușit). 

Nimic suspect până în momentul când am ajuns la cofetărie și am început să plâng...(mi-era prea cald!!) Iar în momentul când mami meu m-a îndemnat să îmi dau jos pulovărașul pentru că mă voi simți mai bine, a descoperit ca eu, de fapt, aveam TOT geamantanul pe mine! 

Restul poveștii? Imaginați-vă cum mi-am dat jos în acea cofetărie vreo 2 straturi de haine ca să rămân cu un singur strat; ca un copil normal.

2. O amintire mai puțin plăcută?

Într-o zi am plecat împreună cu părinții mei la ștrand (ca orice copil înnebunit după o bună bălăceală în piscină). Inițial am ajuns acolo cu o mașină dar ne-am întors spre hotel pe jos.  

Țin minte și acum că aveam o poșetuță care îmi plăcea mult și nu o lăsam din mână oriunde aș fi mers. Pentru că nu aveam stare, pe drum spre hotel am tot jonglat cu acea gentuță până mi-a căzut undeva la marginea drumului. Am vrut să-mi recuperez gentuța mult iubită și nu am văzut că la câțiva centrimetrii era o viperă cu corn.

Copil fiind, nu am știut ce e...însă mama mea a tras o sperietură pe cinste. Mulțumită Domnului, nu am pățit nimic. Și, deși, am fost aproape de ea, vipera nu m-a mușcat, nu m-a atacat, nu m-a urmărit.

3. Ce ți-ai fi dorit să devii?

Cea mai nebună dorință de a mea din copilărie a fost să devin medic. Clar NU sunt făcută pentru așa ceva!

4. Ce anume s-a schimbat?

În timp ce crești ți se schimbă poate total percepția asupra vieții. 

Până nu de mult, aveam o percepție foarte negativă, pesimistă și uneori întunecată (oricât de amuzant sună asta acum). Până nu de mult nu eram o persoană optimistă, veselă și cu atâta chef de viață. Ba mai rău, eram nerecunoscătoare și din cauza percepției negative efectiv nu reușeam să văd partea bună a unei situații.


Ce i-aș spune unui EU mai tânăr?

Dragă Vera, știu că acum îți este mai mult decât imposibil dar te rog să fii mai docilă, și mai ascultătoare. Uneori, cei dragi care îți dau sfaturi acum știu mai bine ce te avantajează cel mai mult și ce este cel mai important pentru tine. 

Vrei să-ți spun un secret din viitor? Vei realiza singură că acest lucru este complet adevărat și vei fi mai mult decât recunoscătoare pentru asta!


Povestea Verei, prietenă de 4 ani.



14 februarie 2016

Valentine's Day? Maraton de filme? Vin alb?

M-am gândit puțin dacă să las să treacă acest ”Valentine's Day” sau să scriu ceva totuși, așa că m-am hotărât să rămân cu câteva impresii și cum am ”sărbătorit” eu.

Am găsit tot felul de articole despre faptul că ziua asta este despre iubire, despre faptul că trebuie să ne iubim pe noi, părinți, rude, prieteni.

Da, astăzi a fost Duminică, o zi de weekend în care majoritatea poporului se relaxează iar eu îmi propusesem să nu ies din casă. Dar cum am cățel trebuie totuși să mă târăsc afară pentru câteva minute (uneori și în pijamale, mda cam așa de leneșă sunt uneori).

M-am trezit târziu așa că jumatate din zi a fost pierdută (am început să cred în: Cine se trezește de dimineață departe ajunge), cu alte cuvinte, m-am trezit ca să iau prânzul.

Îmi pusesem în gând să fac un mini maraton de filme astăzi dar nu credeam că o să-mi și reușească. Spre și mai marea mea mirare m-am uitat la filmele de la TV.

Ce am văzut:

Graba strică treaba - Fools rush in

O poveste drăguță care se naște din cauza unei nopți petrecute împreună a celor doi, Alex și Isabel. Aceasta rămâne însărcinată și se hotărăsc să se căsătorească la o capelă din Las Vegas avându-l pe Elvis ca martor. Ei sunt din 2 lumi diferite și încearcă, împreună, să se adapteze la familia celuilalt.


Un sejur cu surprize - My life in Ruins

Georgia este ghid turistic în Grecia. La început nu îi place ceea ce face chiar dacă a ales job-ul ăsta deoarece este pasionată de istorie. Dar în ultima ei excursie este lăsată cu niște turiști foarte interesanți și un șofer pe nume Poupi care se preface că nu știe limba engleză.


Salonul de frumusețe - Beauty Shop

Este povestea unei stiliste „de culoare” care se întoarce în cartier pentru a-și deschide propriul salon. Pe lângă un salon care avea nevoie de reparații ea dă peste niște stiliste cu tupeu care par că nu vor să accepte o angajată „albă”, fostul șef îi face probleme plus un inspector care nu vrea să o lase în pace.


Toate sunt comedii și chiar sunt drăguțe de vizionat. 

Acum spre seară am zis să mai încerc un film totuși, de data asta pe calculator. Mi l-a recomandat cineva de ceva vreme și nu am avut când să îl văd, așa că azi i-am dat o șansă.

Splash, Splash LOVE

Este în 2 părți și povestește viața unei studente de 19 ani care din întâmplare călătorește în trecut și ajunge în era Joseon. Aici ea trebuie să reușească să rămână în viață până se va putea întoarce în viitor și de asemenea să încerce să nu se îndrăgostească de rege.



Pe lângă momentele în care am mâncat și mi-am plimbat cățelul cam asta am făcut eu toată ziua. Iar acum pe seară mi-am pus un pahar de vin alb așa ca să încheiem duminica bine.

Sper că toți v-ați bucurat de această zi. Chiar a fost o zi frumoasă și la propriu și la figurat!

12 februarie 2016

De câtă determinare este nevoie atunci când podul spre visul tău este aruncat în aer?



Cum de obicei când sunt pe acasă și vreau să deschid televizorul dau automat pe Disney Chanel sau Minimax sau orice alt post cu desene, acum aproximativ o lună am văzut o reclamă cu filmul ”Full Out” că va fi dat pe Disney Chanel și că este inspirat dintr-o poveste din realitate, a gimnastei Ariana Berlin.

M-au făcut curioasă și l-am căutat pe net. Dar din păcate nu l-am găsit online așa că am așteptat să apară la TV.

Cum îmi plac tipurile astea de filme cu povești în care cineva reușește să fie atât de puternic încât să treacă peste orice greutăți pentru a-și îndeplini visul am zis să îi dau o șansă acestuia.








Trailer:


Poveste filmului o consider inspirațională, deorece începi să te întrebi: 

De câtă determinare este nevoie atunci când podul spre visul tău este aruncat în aer? 

Gimnasta Ariana Berlin pare că are totul până când viața ei ia o întorsătură neașteptată. Este implicată într-un accident de mașină iar doctorii îi spun că nu-și mai poate continua drumul spre visul ei. Dar, revine într-un mod neașteptat ca și dansatoare de hip-hop ca mai apoi să își continue prin a ajunge la UCLA ca și gimnastă.  

Vă las și povestea filmului:

 

Pe lângă tot ce v-am spus mai sus încă un plus îl are de la coloana sonoră. Mie mi-a plăcut foarte mult.

Dream High!

04 februarie 2016

Printre picături

Pentru mine este cam mijlocul sesiunii și mai am 3 examene care mi se par cele mai grele din semestrul asta...dar să vedem...să vedem...ce-o să iasă.

DA cam trebuie să învăț! Dar după ce ieri am stat 10 ore în facultate, când am ajuns acasă am văzut doar patul. Iar astăzi a fost una din zilele alea de dormit non-stop!


Hmm cam asta a fost starea mea pe ziua de azi. După atâtea ore de somn ce am zis eu, hai să mă uit și la un film dacă tot am pierdut ziua de astăzi măcar să știu pe ce anume. 

Ceea ce m-a făcut pe mine să scriu articolul ăsta a fost modul în care s-a terminat filmul, cu citatul asta:

-Am impresia că lumea întreagă s-a schimbat într-o clipă.
-Lumea a rămas aceeași, doar tu ești cea care s-a schimbat.

Hmm corect nu? Chiar dacă avem impresia că nu mai suntem în locul unde eram odată, că nimic nu mai este cum era, de fapt, noi ne transformăm nu ce este pe lângă noi.


Mda acum la miez de noapte mă gândesc, sau mai bine spus reflectez, la deciziile mele. Nu le regret, doar că uneori mă întreb: 

-Ce ar fi fost dacă...?
-Oare a fost bine că am ales asta...?

Dar acum sunt aici. Nu știu ce mă așteaptă dar sper din tot sufletul să fie ceva de bine. Între timp o să termin ce am început. 


Hang in there! 

Sursă poze (de prin calculator adunate) 



15 ianuarie 2016

"Chiar dacă ai fi o dezmățată, tot te-aș iubi"

Pe la sfârșitul lui decembrie am terminat o carte de citit. Mireasă fără voie de Jo Beverley. O aveam de ceva timp în bibliotecă și dacă mi-am găsit ceva timp liber am zis să mai citesc ceva drăguț.

Această carte aș vrea să o rezum printr-o întrebare: Cât de multe poți ierta persoanei iubite? 

Beth se trezește smulsă din viața ei obișnuită și obligată să se căsătorească cu marchizul Lucien asta deoarece află că este fata unui duce.

Din acest moment totul se schimbă. Ea trebuie să se obișnuiască cu aristrocația iar el să accepte faptul că Beth este foarte diferită de toate femeile pe care le-a întâlnit până acum.

Chiar dacă la început între cei doi viitori soți este mai mult o joacă de-a șoarecele și pisica totul ia o întorsătură neașteptată.

Vor fi capabili Beth și Lucien să se iubească cu adevărat? Vor reuși ei să întemeieze o familie?





08 ianuarie 2016

Hello Andreea

Hi hi hi EU mai tânără, sună drăguț dar sincer nu m-aș mai întoarce în timp la ce am fost odată. Îmi place unde sunt acum.

Da! Am făcut greșeli și încă multe dar am învățat din ele și am trecut mai departe!

Hmm o să încerc să mă rezum la 5 sfaturi să văd dacă îmi iese

1. Acceptă orice provocare și spune ceea ce gândești!

Am învățat cam greu asta, mi-a luat ceva până să îmi fac curaj, nici acum nu sunt 100% sigură când trebuie să accept o provocare dar, spun că voi încerca și dacă nu e să fie asta e. Eu am dat tot ce mai bun și cu siguranță am avut ceva de învățat.

2. Gândește-te un pic mai mult la tine și la ce vrei TU!

Și asta a fost unul dintre lucrurile pe care le-am învățat târziu. Știi atunci când ești în acel moment al vieții când trebuie să iei o decizie spre ce vrei să te îndrepți? Unii dintre noi avem tendința de a lua decizia greșită. Sunt puțini cei care își dau seama de greșeală, pun stop și de la capăt iar și mai puțin știu exact ce vor să facă cu viața lor, aceștia sunt printre cei mai norocoși. Dar nu îți face griji poți oricând să începi ceva nou.

3. Nu renunța niciodată!

Hmm...nu știu dacă am renunțat cu adevărat vreodată, de când mă știu eu pe mine. Dar am avut și tendințe sau mai bine spus am fost pusă în situația de a alege. Nici acum nu știu dacă toate alegerile mele au fost bune dar ceea ce este important este faptul că dacă nu aș fi luat acele decizii nu aș fi fost acum aici, nu aș fi cunoscut oamenii minunați pe care îi știu acum, nu mi-aș mai fi făcut prietenii pe care sunt mândră să îi numesc așa, și nu aș mai fi avut parte de toate experiențele astea. Fie ele bune sau rele.

4. Nu te lăsa pe ultima sută de metri și pune-ți ordine în gânduri când simți că o iei razna!

Sub alte cuvinte nu te panica, respiră și ia fiecare treaptă așa cum vine. Aici încă mai am de lucrat dar suntem în lucru.

5. Stai liniștită te vei schimba, nu în totalitate dar te vei schimba și nu te vei opri niciodată din schimbare!
De la an la an îți vei schimba personalitatea chiar dacă mereu va rămâne un pic din vechea TU în tine.


Ne vedem când mai crești!