12 martie 2016

Amintiri, amintiri

  • O amintire frumoasă? 
Când aveam 3 ani am mers cu părinții și sora mea mai mare, cu 3 ani, la mare. Mereu părinții ne spuneau să nu plecăm de lângă ei. Așa am și făcut până când am ieșit din mare cu tata și eram în spatele lui, dar apoi l-am confundat cu alt om și am mers în partea greșită (hahaha). Eu până acum câțiva ani am crezut că noi ne-am găsit părinții dar a fost invers, ei ne-au găsit jucându-ne în nisip cu lopețile (hahaha).
  • O amintire mai puțin plăcută?
De fapt am 2 amintiri neplăcute...

Una dintre ele a fost când aveam 3 ani și 10 luni. În ziua aia trebuia să plecăm la bunici. Eram cu toții în mașină, drumul a fost lung așa că s-a întunecat iar eu am adormit cu capul pe mama. În acest timp s-a întâmplat accidentul de mașină. Din fericire nu a fost un accident foarte grav, în ziua aceea mi-am pierdut și iepurașul de pluș, am mers și la spital iar după aceea am ajuns și la țară.

A doua amintire neplăcută a fost când aveam 5-6 ani. Nu mai știu exact cum s-a întâmplat dar era vară și eram la bunici iar într-o zi am început să respir foarte greu. Pentru că mama nu știa ce este cu mine, am mers imediat la doctorul satul dar nu era acolo așa ca a trebuit să mergem pe jos încă 20-25 de minute până la doctorul din satul alăturat. A fost un drum foarte lung și greu pentru mine dar când am ajuns mi s-a făcut o injecție și mi-am revenit. Am putut să respir normal.
  • Ce mi-am dorit să devin?
De mică mi-am dorit să fiu doctor (hahaha). Dacă te gândești răspunsul asta îl primești de la o mare parte dintre copii mici. Dar nu a fost să fie. Apoi am mai crescut puțin și mă gândeam să devin arheolog (hahaha), în timpul acela eram pasionată de Grecia Antică, Egiptul Antic etc. Dar nici asta nu e de mine.
  • Ce anume s-a schimbat?
Pentru mine a fost modul de gândire. Cu cât crești, privești lucrurile altfel, le gândești altfel.
  • Ce i-aș spune unui EU mai tânăr?
Dragă Corina, încearcă să nu mai pui la suflet pentru că, de multe ori, nu merită. Încearcă să nu mai fii sentimentală la unele ”persoane” pentru că nu se va întâmpla nimic niciodată, chiar dacă se spune ”să nu spui NU niciodată”. Nu mai fii timidă pentru că nu ai ce să faci cu timiditatea. Nu mai fii negativistă, încearcă să fii optimistă chiar dacă lucrurile nu îți merg cum vrei. Încearcă să nu mai fii tristă sau supărată, bucură-te de viață și de toate lucrurile fiind ele bune sau chiar și rele.


Povestea Corinei, prietenă de 2 ani

Niciun comentariu: