04 decembrie 2013

Spooortttt



Cum e să te trezești târziu și să-ți dai seama că azi aveai doar sportul si mai aveai de făcut câteva prezențe și scăpai ?

Acum ce să fac nu mă pot teleporta până la facultate :)) vorba unei prietene: Bucură-te și tu că ai dormit mai mult! :))

Morala pe dimineața asta: Nu încerca să te minți singur când spui că mai stai și tu 5 minute în pat și te trezești, nu mergeeee! Pune ceasul ală să sune de câte ori este nevoie!!!

Enjoy your life!

03 februarie 2013

Predestinati

Predestinati
de Josephine Angelini

Predestinati - Destinul i-a unit, zeii ii despart.
Este o frumoasa poveste de dragoste intre Helen Hamilton si Lucas Delos, doi adolescenti care locuiesc pe o mica insula numita Nantucket. Dar acestia nu sunt chiar niste adolescenti obisnuiti. La prima vedere cei doi nu par a avea ceva in comun dar viata i-a facut sa fie mai asemanatori decat si-au inchipui ei.
Helen este o fata frumoasa dar nu-si da seama de asta; ea fiind mereu complexata de inaltimea ei si de faptul ca era considerata o tocilara. Lucas pe de alta parte este inalt, frumos, bogat si unul dintre cei mai ravniti baieti din scoala. Cand cei doi se vad pentru prima data au o "atractie fatala", vor sa se omoare, pentru ca cele trei moire le-au tesut un destin tragic.
Impreuna trec prin multe, incearca amandoi sa se abtina din dorinta de a se omori unul pe celalalt si chiar se ajuta cand au necazuri. Dar oare vor reusi sa-si croiasca un nou destin? Insa totul se schimba cand cei doi sunt la un pas sa moara. Si ce se va intampla cand mama, care a parasit-o la nastere pe Helen apare in oras? Dar ce legatura au Helen si Lucas cu Elena si Paris din Legendele Olimpului? Ramane sa aflati daca cititi cartea.
Mie personal mi-a placut si sunt curioasa cand va aparea la noi in tara volumul doi...
Autoarea cartii a reusit sa ma faca sa termin cartea intr-o singura zi. M-a tinut cu sufletul la gura. De la mine are un 9.50. Nu prea am fost incantata de finalul acestui volum, nu e chiar un "happy end" dar, o inteleg pentru ca trebuia sa te faca cumva sa citesti si volumul doi.
Spor la citit!

De la vis la realitate este doar un pas!

17 ianuarie 2013

La France

Căţiva dintre cei care îmi citesc blogul ştiu şi faptul că iubesc FRANŢA.
Recunosc, în ultima perioadă nu m-am mai interesat deloc de acestă ţară şi sincer acum îmi pare rău că am făcut asta. Dar de curând am reînceput să ascult muzica de la ei şi pot să spun că începe să-mi placă din ce in ce mai mult. Ceea ce nu e rău. Mă face să nu mai "uit" de ea. De Franţa :x
Cu ocazia asta am zis să pun şi pe aici câteva melodii de la ei, intr-o ordine oarecare. Poate cine ştie...vă molipsesc şi pe voi. Sper să vă facă plăcere să le ascultaţi.

Sexion d'assaut - Désolé


Canardo feat Tal - M'en Aller  


Mickael Miro - L'Horloge Tourne


Axel Tony - Avec toi


Toma - Dans mes yeux 


Zaz - Je Veux


Marc Antoine - Je ferai tout 



De la vis la realitate este doar un pas! <3 p="p">

11 ianuarie 2013

The romantic and Idol





Este o emisiune din Coreea de Sud care prezinta modul in care se comporta la o intalnire unii dintre indragitii idoli k-pop. In primul sezon ei sunt trimisi pe una dintre cele mai frumoase si romantice destinatii; insula Jeju, pentru a experimenta diverse moduri din diverse filme/seriale de a-ti arata dragostea. Astfel ei au de indeplinit diferite misiuni, care pot duce la complicatii in sentimentele lor sau unele dintre aceste situatii starnesc rasul (important este ca rad cu noi).
Cei care iau parte la primul sezon sunt 4 fete : FIESTAR - Jei, 4minute - Nam Ji-hyun , AOA - Hyejeong, Rainbow - Oh Seung-ah; si 4 baieti : JJ Project - JB, ZE:A - Hyung-sik, 2PM - Jun.K, MBLAQ - Mir. (Marturisesc ca la inceput m-am uitat numai pentru Jun.K si JB, "JYP Brothers")

Ceea ce este interesant la emisiune, este faptul ca cei 8 idol sunt lipsiti de contactul cu managerii si sunt lasati sa-si faca singuri cumparaturile, se aranjeaza si se imbraca asa cum vor ei si poate chiar spun unele lucruri pe care managerii nu i-ar lasa.


Mir este sigur un exemplu pentru ca pe tot parcursul emisiunii spune ce vrea, cand vrea, chiar daca uneori raneste anumite persoane. La inceput nu mi-a placut cum se comporta cu Hyejeong (mi-a parut rau de ea dar dupa aceea si-a revenit datorita urmatoarelor intalniri), fata cu care a avut prima intalnire si are o obsesie cu destinul lui alaturi de Ji-hyun, care devine stresanta pentru mine. Singura care l-a facut sa-si arate si latura lui mai sensibila este Jei. Asa l-am mai iertat pentru iesirile de mai devreme :))

Nam Ji-hyun vazuta fara manager isi exprima si ea dorinta de a cumpara bautura. Prima ei intalnire a fost cu Hyung-sik, a mai avut o incercare si cu Jun.K. Dar ce m-a enervat pe mine a fost faptul ca toti baietii "sareau" pe ea la inceput, macar ma bucur ca si-au revenit pana la final.

JB din pacate mi-a cam lasat un gust amar dupa emisiunea asta, dar el mai are timp sa invete si probabil ca nu si-a dat seama ca ceea ce face ii va rani pe cei din jur. In special pe Seung-ah (pentru ea mi-a parut rau toata emisiunea si sper ca in sezonul  2 nu se va mai intampla asta)

Hyung-sik a fost "hartuit" la inceput de Mir :)) dar s-au inteles ei pana la urma.

Jei dupa parerea mea nu prea a avut probleme pe parcursul emisiunii si a avut parte chiar de un final fericit.

Jun.K a fost cred cel care s-a comportat cel mai frumos cu toate fetele. Prima intalnire a fost cu Jei apoi a incercat si cu Ji-hyun, dar cel mai bine s-a simtit cu Hyejeong.



Nu stiu daca sentimentele care s-au aratat au fost adevarate sau nu dar mi-a placut ceea ce a iesit. Eu cred ca este o emisiune ce merita vazuta daca vrei sa te mai relaxezi intr-o zi si vrei sa vezi ceva dragut si haios, la cate tampenii fac ei pe acolo :)). 


Acum am inceput si sezonul 2 si pare promitator. Sper sa nu ma dezamageasca :D 



De la vis la realitate este doar un pas! <3 p="p">






26 decembrie 2012

Prietenul nevazut

       
           Mi-am cumpărat anul trecut ''Prietenul nevăzut'' de Cecelia Ahern ''O mână de ajutor poate veni din cele mai neobişnuite locuri''. M-am apucat să o citesc dar a rămas in bibliotecă pănă când m-am hotărât să citesc toate cărţile pe care le-am început dar nu le-am mai terminat pentru că mi se pareau plictisitoare. Aceasta este o carte interesantă...te pune puţin pe gânduri te face să te gândeşti puţin la viaţa ta. Să vezi dacă chiar iţi place aşa cum e sau mai are nevoie de îmbunătăţiri.
          Am mai citit de la această autoare ''P.S. Te iubesc'' care mi-a plăcut la nebunie. Am citit-o pe nerăsuflate. Mi-a plăcut cum scrie şi m-am hotărât să-i cumpăr şi alte cărţi. Acum urmează să citesc ''Mulţumesc pentru amintiri'', şi nu mă îndoiesc că va fi extraordinară.
          ''In Oraşul Inimilor, o femeie îşi păstrează inima ferecată... Toate lucrurile din viaţa lui Elizabeth Egan au locul lor, de la ceaşca de cafea din bucătaria sa sclipitoare până la ceasuri şi borcane de vopsea din firma ei de decoraţiuni interioare. Ordinea şi precizia ţin viaţa sub control - şi ţin inima lui Elizabeth departe de durerea şi suferinţa care au rănit-o în trecut. Singurul nor de pe cer e sora ei, Saoirse. O vijelie cu părul roşu, lăsând în urma rămăşiţe pe care Elizabeth se străduieşte să le adune - inclusiv fiul ei Luke, în vârstă de şase ani. Fiind o mamă fără voia ei şi în acelaşi timp încercând să-şi ducă afacerea pe drumul cel bun, are tot timpul ocupat, ceea ce nu-i lasă loc pentru a greşi sau a se distra. Până când, într-o bună zi, un străin intră, pe neaşteptate în vieţile lor. Ivan e un tip fără griji, spontan, mereu în căutarea aventurii - tot ce nu e Elizabeth. Instantaneu el i se strecoară în suflet şi începe să-i schimbe viaţa într-un fel pe care nu şi l-ar fi imaginat. Plină de căldură şi duioşie, marcă inconfundabilă a Ceceliei Ahern, Prietenul nevăzut e o poveste de suflet - în care a fost picurat un strop de magie.'' Aceste cuvinte le puteţi citi de pe spatele cărţii şi intraţi puţin în această lume.

Friendship Quotes

"I'll lean on you and you lean on me and we'll be okay."
- Dave Matthews Band

"You were the one who made things different, you were the one who took me in. You were the one thing I could count on, above all, you were my friend."
- Tom Petty

"In good times, in bad times I'll be on your side forever more, that's what friends are for."
- "That's what friends are for"

"You've got troubles, I've got 'em too. There isn't anything I wouldn't do for you. We'll stick together to see it through cause you've got a friend in me."
- Randy Newman

"Best friends just won't leave your side"
-Blink182

27 decembrie 2011

Nu plânge sub clar de lună

            Zilele acestea a apărut la Bravo cartea "Nu plânge sub clar de lună" de Heather Davis. Am mai vrut să o cumpar când am văzut-o prima dată în librării dar am renunţat crezând că nu o să-mi placă aşa tare. Acum că era "la oferta" am zis să o încerc. Am terminat-o foarte repede; este o lectură foarte uşoară şi nu mă aşteptam să-mi placă aşa mult. Are anumite părţi care nu prea îşi au locul... după părerea mea... dar per total e o lectură uşoară şi te poate destinde. O recomand a fi citită în pat sub plapumă cu o cană de ciocolată caldă, cu telefonul dat pe silenţios, atunci când nu ai chef de nimeni şi nimic... chiar îţi poate înviora ziua.
            Pot să spun că ultimile zece pagini le-am citit de doua ori pentru că mi-a placut foarte mult sfârşitul. Iar ultimile paragrafe sunt de ţinut minte aşa că o să le citez aici: 
            "Şi poate, dacă eşti suficient de norocoasă ca să ai pe cineva care ţine cu adevarat la tine, cineva în care să ai încredere, cineva care să-ţi aducă aminte că trebuie să crezi în tine, poţi să supravieţuieşti oricarei încercări - unei familii de nebuni, unei păduri interzise sau chiar celei mai groaznice tabere militare dintr-un deşert.
            E posibil ca lumina lunii să aibă puteri speciale, dar iubirea este de fapt adevărata magie în lume.
            Doar iubirea."

17 martie 2011

Sentimente scufundate in prea multa liniste

Un milion de sentimente ravasite în sufletul meu...
O alta seara în care e mult prea liniste pentru zgomotul din capul meu. Priveam în zarea plina de mister. Linistea acoperea totul. Gânguream de pe marginea lacului de lânga casa. Nici macar eu nu stiu ce spuneam...cuvinte fara sens. Clipeam des...din ochii mei mari si caprui au izvorât mici scântei de diamant; plângeam. Dar oare de ce? Plângeam pentru toate clipele pierdute pentru ca atunci nu le stiam importanta. Dar atunci...atunci era altceva pentru mine! Dar am trecut peste! Stiu ca voi mai face aceeasi greseala; de a suferi pentru amintiri trecute, pentru clipe pierdute, pentru ore în care am stat si am visat cu ochii deschisi, pentru minute trecute în zadar, pentru secunde în care am ascultat, pentru tot ceea ce acum nu mai are cum sa se întoarca. Atunci le credeam neimportante dar acum? Acum ce s-a schimbat? Acest moment, doar acesta!
Atâtea sentimente ma napadesc acum; as vrea sa le fac un ghem de ata. Sa le transform în fire dintr-un ghem, si sa le desir în spatiu, univers, într-o gaura neagra sa fie pierdute; cel putin o perioada. Acum mi-am dat seama. Voi trece peste ele numai daca le înfrunt…închid ochii…ma pierd printre imagini si înteleg…deschid ochii brusc…am înteles. Nu trebuie sa ma lupt cu amintirile, ci doar sa le las sa treaca pentru a face loc unora noi. Voi gasi noi definitii sentimentelor mele. Dar totusi ce simt acum conteaza...când eu stau pe marginea acestui lac superb si ma gândesc la ceea ce am fost odata si nu voi mai fi...dar învat din greseli! Pentru ca aceste senzatii pot însemna totul si nimic. O sa încerc sa privesc mai atent la ce ma înconjuara sa urmaresc detaliile. 
O pasare se aseaza lânga mine...topaie dintr-o parte într-alta, rupe tacerea. Asa se întâmpla mereu; ceva mic si la început nesemnificativ, îti atrage atentia, pentru un moment, si te pierzi în acel detaliu. Sirul ideilor mele dispare. Dar ce conteaza? Oricum totul este deja stabilit. Voi face tot ce pot pentru a ma bucura de fiecare moment din viata mea, pentru ca oricând se poate termina totul si te duci undeva...poate într-o alta lume, în care vei avea parte de ceva mult mai bun. Asa m-am hotarât sa o iau pe o alta cale...sa ma bucur de momentele petrecute în natura, cu prietenii mei si cu familia. Asa nu voi mai avea regrete...iar când va trebui sa iau o decizie o voi gândi cu fiecare particica din corpul meu.
Unii îmi spun ca sunt prea mica pentru a întelege tot ce se întâmpla cu mine, dar cred ca îmi pot pune in ordine gândurile. Îmi pot asterne pe o hârtie sentimentele care poate, nu le-am simtit niciodata atât de intens încât sa ma arda. As vrea totusi sa iasa la suprafata si sa ramâna acolo...sa pluteasca pe o mare calma, fara valuri. Dar totusi cum ar mai fi viata fara picanterii? 
As vrea sa am totul, sa nu am limite, sa nu-mi pese de absolut nimic. Vreau sa privesc cerul în toata splendoarea sa. As vrea sa se scurga minutele fara sa le numar, fara sa le simt. As vrea sa vad o umbra cum danseaza pe muzica sufletului fiecaruia. As vrea sa pot atinge o stea. As vrea sa aflu când soarele si luna sunt în acelasi timp pe cer, neîncurcându-se una pe cealalta. As vrea sa fiu de fata când luna se aprinde si face loc noptii pline de secrete si mister, pentru ca ea îmi inspira iubire, este frumoasa, sensibila, e acolo sus mereu. Si totusi; pare mica si firava în comparatie cu soarele. Dar în ea se pot concentra atât de multe lucruri...oare cât de multe stie? Are ceva magic si mistic, greu de aflat. Orice ar fi este mereu acolo sa te îndrumeze la greu. 
În jurul meu este tot mai multa liniste doar câte o broscuta se mai aude din când în când pe lac . În curând se va face întuneric si va aparea astrul de care am atâta nevoie în acest moment. Chiar daca este ceata eu stiu ca e mereu acolo sus si ne vegheaza pe toti. O adiere usoara de vânt se porneste...iarba, copacii, florile toate parca prind viata; se leagana usor, vor sa danseze...aceasta stare ma cuprinde si pe mine, zâmbesc...totul ia o noua turnura...în aceasta zi, la aceasta ora, am trecut de la o stare la alta aproape într-o secunda...totul din jurul meu dispare. În mine e o lupta stransa...voi fi silita sa aleg...dar oare mi s-a lasat vreo alta sansa? Asta va trebui sa aflu eu. O sa-mi asum riscuri, si o sa o iau de la capat în ziua urmatoare cu noi forte. Voi fi indecisa, voi astepta sa ma lamuresc si dupa aceea voi actiona. Pentru ca gustul victoriei mele în aceasta lume de minuni ma va ameti.
Cu toate lucrurile lamurite si cu capul limpede ma întorc în casa pentru a pune in practica ritualul trecerii în ziua de mâine pentru ca odata ce voi închide ochii ma voi afunda în vise, într-un tarâm de mijloc care ma asteapta în fiecare noapte. Visele mele sunt foarte ciudate...acolo pot fi ce vreau sau ce am vrut, dar ele sunt cele care ma fac sa zâmbesc dimineata când ma trezesc si-mi aduc aminte peste ce enigme am dat cât timp am fost într-o amorteala vie, lucruri stranii care nu as fi avut curaj sa le visez cu ochii deschisi.

Rasare soarele...parca niciodata nu am mai vazut un rasarit atât de frumos ca acum. Plantele sunt acoperite cu roua, poarta bijuterii, mici nestemate. Trag aer în piept si îl simt rece, puternic, proaspat si curat. O noua zi...o noua zi despre care nu stiu nimic...o noua aventura la care voi lua parte doar eu si cu mine...în nimeni nu poti sa ai atâta încredere cum ai în tine. Tu vei fi cu tine mereu, în orice moment nemuritoarea din tine îi va fi alaturi muritoarei; si împreuna veti alcatui totul unitar de care aveti atâta nevoie. Aceasta zi aduce atâtea cu ea...lumina, culori, miresme, vise, persoane...dar mai aduce si alti munti pe care va trebui sa-i strabati. Dar cum se spune: ca sa poti vedea curcubeul trebuie sa suporti ploaia. Asa ca de fiecare data când vei avea parte de o furtuna gândeste-te ca mereu va aparea curcubeul cu atâtea culori superbe sa-ti înfrumuseteze si sa-ti încheie ziua ploioasa. 
Singurele lucruri în care eu ma refugiez, singurele mele cai de scapare de orice ma raneste, sunt muzica...pentru ca în multe melodii te regasesti si îti mai alina sufletul, îti unge gâtul rosu si iritat, cu miere dulce si fina; în carti...pentru ca astfel calatoresc în alte lumi, pot fi tot ceea ce si-a imaginat copilul din mine, si pot asista la diferite capitole din viata autorilor, deoarece fiecare carte scrisa are câte putin din autor, are o bucatica mica din sufletul lui; si în jurnalul meu...ma pierd în perioadele în care inima pune stapânire pe mintea mea. Fiecare îsi poate gasi un refugiu...unde se simte bine...unde nimeni nu-l poate rani, unde nimeni nu-l aude, unde totul este perfect pentru el.
Fiecare zi din viata mea vreau sa fie speciala, sa fie unica. Când ma trezesc sa vad soarele sa-i zâmbesc si sa-i zic: Buna dimineata! Apoi sa deschid geamul si sa miros parfumul zorilor, sa stau o clipa si sa-mi trec în revista visul care s-a abatut asupra mea peste noapte; sa-mi fac un ceai cald, iar în timp ce-l beau sa-l simt cum trece prin corpul meu încalzindu-mi oasele amortite de la somnul dulce care tocmai s-a încheiat; si sa-mi încep noua si misterioasa zi. Vreau sa nu mai tin cont de critici si sa ma bucur de lucrurile pe care le fac. Vreau sa ascult vântul care îmi vorbeste atunci când sunt singura, pasarile care ma încânta atunci când sunt abatuta, florile care ma parfumeaza, soarele care ma încalzeste mereu când împrejur e frig. Vreau sa ma bucur de natura acesta…un rai desavârsit.
Lumea mea e un joc de culori si sunete, ca un pictor ce îsi amesteca nuantele pe paleta , sau ca un compozitor care face o frumoasa melodie pornind de la un sunet. Asta este viata mea. Totul este atât de simplu dar, eu îmi complic prezentul. Încep sa ma bucur de fiecare strop din clipele mele si astfel viata apare altfel. Daca as putea sa colorez lumea nu as alege alte culori decât cele care sunt deja, culorile sunt perfecte, te ajuta sa devii mai armonios. Culorile îti aduc tot felul de sentimente. Cu ele poti sa exprimi: bucurie, tristete, melancolie, furie, ura. M-am întrebat de multe ori de ce cerul este albastru, iarba verde, soarele galben, trandafirii rosii? Nu le-am aflat înca raspunsul dar tot ce stiu este ca natura le-a facut perfecte. Fara ele viata ar fi monotona, trista, numai în alb si negru. 

M-am schimbat…am analizat si mi-am dat seama de greselile mele. Nu le voi mai face îmi voi trai visul, voi avea grija de viata mea si de sentimentele mele. Pentru ca traiesc înseamna ca misiunea mea pe acest pamânt nu s-a încheiat înca. Daca vreau cu adevarat îmi voi îndeplini toate dorintele, sperantele, aspiratiile. 



Am participat si la acest concurs cu compunerea: http://www.aca-demia.ro/informatii-utile/concours-2011-Sentimente-scufundate-in-prea-multa-liniste.php daca vreti dati un vot acolo :*