16 mai 2010

Looking at the rain…

            
Stateam si priveam ploia…dar o ploaie frumoasa…linistita…nimeni si nimic nu ma putea face sa ma simt rau. Priveam acele picaturi ce se prelingeau pe geamul meu. Ploua dar era soare…un soare care iubea ploaia…era un soare care te ardea…iar ploia te racorea…ca si cum se completau.

Priveam micile baltoacea care se faceau, si ma gandeam la copilarie…stiti voi, cand ieseam afara cu mama sau tata de mana dupa ploaie si saream in prima baltoaca pe care o vedeam la orizont…nu stiu ce-mi placea asa de mult…mi se pare fascinant, distractiv…atunci mi se permitea aproape orice. Dar acum…sa ma duc afara dupa ploaie si sa sar in baltoace?…Lumea care m-ar vedea ar zice ca am innebunit. Dar e un lucru atat de nevinovat…de prea multe ori uitam sa privim mai de aproape tot ce se intampla, sa analizam ceea ce se intampla defapt…poate ca omul acela care sare intr-o baltoca, sau vrea sa ajunga la capatul curcubeului, sau vrea sa prinda un fluture…poate nu e nebun, ci pur si simplu vrea sa iasa din cotidian. Ar trebuii sa ne bucuram mai mult de tot ceea ce ne inconjuara si sa privim totul cu luare aminte.


Ploile de vara, linistite cand poti dansa printe picaturile de ploaie, sunt cele mai frumoase, cand simti ca acea picatura este acolo langa tine, si a venit de undeva de sus, de undeva de unde nici tu nu poti ajunge vreodata, deci…e superioara tie? Nu cred…e doar o compinatie chimica H2O.

Niciun comentariu: